Cum au inceput Jocurile Olimpice

Locurile de cult unde erau adorati zeii importanti deveneau centre cunoscute in toata lumea elena. Dupa traditie, in spiritul zeului sarbatorit, festivitatile de celebrare presupuneau intreceri sportive si concursuri literare. Astfel se explica faptul ca 1anga aceste asezari (la Delfi, Corint, Nemeea si multe altele) au aparut stadioane si primele teatre semicirculare.
La Olimpia, in vestul Peloponezului, in Elida, langa marea Ionica si in apropierea muntelui Cronion, exista un sanctuar inchinat lui Zeus. Aici, cel mai mare zeu era slavit ca divinitate prezenta in fenomenele naturii, in viata si in activitatea omeneasca. La intervale de patru ani se desfasurau ceremonii deosebite denumite „jocuri olimpice”. In spatiul mitic, intemeietorul lor este considerat Pelops, fiul lui Tantal, regele Phrygiei, iar in traditia doriana este sustinuta paternitatea lui Heracles.

Istoriografia antica retine anul 776 inaintea erei noastre ca data a primei olimpiade, dar probabil ca ele se desfasurau de mai multa vreme. In secolul al V-lea inaintea erei noastre, magia Olimpiei sporeste cu una din minunile lumii antice: uriasa statuie criselefantina (executata din lemn imbracat cu foi de aur si cu placi de fildes) a lui Zeus, asezata „in templul „parintelui zeilor”, executata de celebrul sculptor atenian Fidias. Numerosul public pelerin purta pretundeni, in Grecia, ecoul „jocurilor olimpice” in care vedea si chemarea, vocatia pacii.
Initial desfasurate pe durata unei zile, jocurile au fost extinse la cinci si apoi la sapte zile. Dupa procesiunea solemna si sacrificiile aduse lui Zeus, din prima zi, urmau intrecerile atletice: curse de alergari cu piciorul sau cu carele, aruncarea discului, a sulitei, lupte si multe altele. Invingatorii erau incununati cu coroane din frunze de maslan iar gloria lor si a oraselor de origine intra in nemurire. Castigtorii probelor se bucurau de admiratie unanima si, adeseori, pentru cucerirea laurilor participau in calitate de concurenti, strategi, regi, tirani.
Cat tineau jocurile Olimpice, in tot cuprinsul Greciei, functiona un „armistitiu sacru” care pedepsea imprescriptibil pe cei ce il incalcau, iar faptul acesta se inscrie in randul miracolelor, tinand seama de conflictele frecvente intre comunitatile elene. Instituirea „pacii olimpice” era atribuita regelui Iphitos, datand din secolul al IX-lea, si toti grecii o pazeau si o respectau cu sfintenie.
O dovada a locului si importantei avute in viata societatii grecesti de jocurile Olimpice o constituie devenirea lor in baza a cronologiei in operele scrise care s-au pastrat, evenimentele sau faptele personalitatilor fiind situate in timp dupa numarul de desfasurare a sarbatorilor de la Olimpia.

In anul 393 in era noastra, ele au fost interzise de Imparatul Teodosiu I, dar au fost redescoperite lumii modeme, la dimensiuni planetare, de eforturile generoase ale lui Pierre de Coubertin, din 1896. „Jocurile Olimpice” este numele fenomenului sportiv de maxima amploare a carui semnificatie este pacea, intelegerea, dragostea intre oameni, sub semnul devizei „Citius, altius, fortius!” (Mai sus, mai inlat, mai puternic!), al intrecerii care se vrea un elogiu al calitatilor umane, fizice si morale, in spiritul fair-play-ului, al prieteniei si al generozitatii.

FacebookTwitterGoogle+

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *